Inima este un organ care pompează sângele necesar întregului corp. Ea devine funcțională în a 20-a zi a fătului și contractează în medie 100.000 de ori pe zi pentru a pompa 7.000-8.000 litri de sânge în fiecare zi.

Inima este compusă din patru camere. Partea dreaptă a inimii are o auriculă și un ventricul, iar partea stângă a inimii are identic o auriculă și un ventricul (Figura 1). Partea dreaptă a inimii colectează sângele venos și pompează plămânii pentru oxigenare, în timp ce solul din partea stângă pompează sângele arterial oxigenat în organism. Există pereți între inima dreaptă și inima stângă pentru a preveni amestecarea sângelui venos și a sângelui arterial. În plus, există 4 supape, câte una între auriculă și ventricul și câte una la capătul venelor. Funcția acestor supape este de a permite curgerea ușoară a sângelui atunci când inima se contractă și de a preveni revenirea sângelui venos la inimă atunci când inima se relaxează.

Bolile de inimă care apar în copilărie sunt clasificate în două grupe de bază, congenitale și dobândite. Spre deosebire de adulți, un număr mare de boli de inimă în copilărie sunt în mare parte boli cardiace congenitale. Aceşti copii se nasc cu un fel de defecte structurale. Defectele structurale sunt cauzate de dezvoltarea normală afectată a inimii în timpul perioadei foarte timpurii a sarcinii (dezvoltarea inimii este finalizată la a 7-a săptămână de sarcină) și chiar și în perioada în care mama nu este conștient de sarcina ei. În cea mai mare parte, factorul care afectează dezvoltarea normală a inimii rămâne necunoscut, însă unele boli virale (de exemplu rujeola, rujeola germană, oreionul, catarrh și unii microbi etc.) au demonstrat că joacă un rol în acest sens. În plus, printre factorii care cresc riscul apariției unei boli cardiace congenitale se indică patrimoniul (după gene) și anomaliile cromozomiale (riscul unei boli cardiace este de 50% la copiii cu sindrom Down). De asemenea, anumite medicamente (medicamente specifice utilizate pentru tratamentul epilepsiei şi neuropatiei) administrate în timpul sarcinii, în special în primele trei luni, precum şi alcoolul etilic, au fost raportate că cauzează defecte ale dezvoltării cardiace. Cu toate acestea, adesea nu este posibil să se știe dacă boala este asociată cu astfel de cauze. Din acest motiv, dacă nu există o constatare dovedită definitiv, părinții nu trebuie să se simtă vinovați.

Nivelul de semnificație al acestor defecte structurale în inimă poate varia între o problemă simplă, cum ar fi o mică „gaură” între camere, și boli mai complexe și severe, cum ar fi eșecul de dezvoltare a inimii sau unele dintre ventricule sau supape sale.

Posibilitatea de a da naștere unui copil cu boală cardiacă congenitală este de 8 din 1000 pentru fiecare mamă însărcinată. Deci, aproximativ 10.000 până la 15.000 de copii se nasc cu boli cardiace congenitale în țară. Aproximativ jumătate din acest număr implică boli grave care necesită o operație chirurgicală înainte ca pacientul să se transforme în vârstă de un an. În cazul în care părinții au deja un copil cu boli cardiace congenitale, riscul crește aproximativ de două ori decât în mod normal pentru copiii viitori (16/1000). În cazul în care mama sau tatăl prezintă boli cardiace congenitale, riscul variază între 2% și 16% pentru copil în funcție de boală și care suferă de boală, mamă sau tată. Astăzi, specialiștii instruiți în acest domeniu efectuează „Ecocardiografia fetală” pentru a examina inima fătului între săptămânile 16 și 20 de sarcină cu risc ridicat și pentru a detecta anomalii cardiace majore. Cu toate acestea, nici un tratament nu este posibil atunci când copilul este încă în pântecele mamei.

Extinderea arterelor coronare îngustate prin cateter cu balon și stent

Este o procedură de mărire a arterelor coronare îngustate la un laborator de cateter folosind un balon și/sau stent plasat în vas sau rareori prin alte metode invazive.

Simptomele bolilor de inimă la copii pot diferi în mare măsură de tipul bolii. Chiar și aceeași boală ar putea să nu prezinte simptome similare la fiecare copil. De exemplu, copiii cu boli cardiace congenitale grave prezintă adesea simptomele în primele câteva luni după naștere. Rar, ar putea apărea ca o situație de urgență, cum ar fi tensiunea arterială scăzută gravă și afectarea circulației sanguine la sugari scurt timp după naștere. Cianoza (a buzelor, limbii și sfârșitul unghiilor) este simptomul precoce la unii sugari. Pentru un alt grup de boli de inima, respiratia excesiva, dificultati de respiratie, alimentatie saraca, lipsa de crestere in greutate sau pierderea in greutate si transpiratie excesiva ar putea fi primele simptome.

În unele dintre bolile cardiace mai puțin grave, copilul nu are în mare parte plângeri. Astfel de boli apar pe testele efectuate ca urmare a auzului „murmurului” inimii în timpul examinărilor de rutină.

„Murmur” înseamnă un sunet suplimentar auzit între bătăile inimii. Examinările și testele efectuate de un cardiolog vor demonstra dacă acest murmur este un precursor orice boală. Mai mult de jumătate din „murmur” auscultat la copii sunt numite „normal” sau „murmur nevinovat”, adică inima este pe deplin normală și acest murmur nu crește riscul ca copilul să aibă boli de inimă în viitor. Cu toate acestea, unele dintre ele ar putea fi un precursor al unei boli cardiace insidioase care nu prezintă simptome. Un cardiolog pediatru cu experiență este foarte probabil să descrie acest murmur este inclus în ce categorie după o examinare completă; cu toate acestea, un studiu ecocardiografic este recomandat pentru copiii în special care sunt mai mici de doi ani, în scopul de a stabili un diagnostic final.