Partea lombară a coloanei vertebrale este compusă din cinci vertebre. Există un țesut conjunctiv special în formă de disc, care facilitează mișcarea între vertebre, permite coloanei vertebrale să fie puternic, și funcționează ca un protector împotriva impactului. Acest disc este compus din două secțiuni, stratul interior și exterior. Stratul moale din interior iese atunci când stratul exterior este deformat. Această secțiune herniată comprimă nervii din canalul spinal și prinde acești nervi. Uneori, această secțiune herniată elimină substanțe chimice, ducând la durere. Acestea sunt toate numite hernie de disc lombar. Discul lombar herniat la tineri este mai degrabă asociat cu ridicarea obiectelor grele sau a mișcărilor lombare forțate. La vârstnici, mișcările lombare forțate minore, dar repetate de-a lungul anilor, pot duce la hernie de disc lombar de-a lungul timpului.

Cea mai frecventă plângere a pacienților cu hernie de disc este durerea din partea inferioară a spatelui care radiază picioarele și picioarele. În cazurile progresate, pot apărea probleme cum ar fi amorțeală și slăbiciune în plus față de durerea din spate și picioare. La pacienții netratați, poate apărea pierderea mișcării ascendente a gleznei, pe care o numim picătură de picior și incontinența urinară.

Diagnosticul

Examinarea clinică este foarte importantă în diagnosticare. Sursa durerii poate fi identificată printr-un examen clinic detaliat. Diagnosticul se face definitiv prin studiul RMN. Evaluarea nervului numit EMG trebuie efectuată, de asemenea, în cazuri suspectate, pentru a sprijini diagnosticul.

Tratament

Scopul principal al tratamentului herniei de disc este de a elimina durerea pentru a se asigura că pacientul poate reveni la viața sa zilnică normală. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este odihna în pat și medicația și apoi educarea pacienților. Medicul trebuie să spună pacienților despre cauza durerii și ce să facă pentru a preveni reapariția bolii.

Structurile din jurul coloanei vertebrale sunt întărite și masa corporală este distribuită mai uniform prin exerciții de terapie fizică, astfel încât sarcina pe disc poate fi redusă parțial și plângerile pot fi reduse la minimum. Injecțiile epidurale sau blocurile sunt alte metode utilizate pentru a elimina durerea pacienților. Acest lucru este asigurat prin injecții cu corticosteroizi administrate în spațiul din jurul nervilor spinali.

În caz de pierdere de putere și senzație la nivelul picioarelor și picioarelor, sau metode de tratament conservatoare nu reușesc să elimine plângerile pacienților, materialul de disc herniat este îndepărtat chirurgical pentru a calma nervii. În plus față de chirurgia deschisă, metodele chirurgicale microscopice sau endoscopice pot fi aplicate în chirurgia discului lombar, în funcție de rezultatele clinice și radiologice. O altă metodă de tratament utilizată la clinica noastră este aplicarea protezei discului. Utilizarea protezei de disc la pacienții corespunzători va conserva mișcările coloanei vertebrale și va permite eliminarea durerii. Conservarea mișcării evită problemele degenerative care ar putea apărea în viitor.

Există structuri numite „disc” între vertebrele din zona inferioară a spatelui coloanei vertebrale, care permit mișcarea și transportul greutății. Între vertebre, discuri și oase vertebrale care se alătură la spate, există un canal spinal în care există măduva spinării și nervii care se extind la picioare. Ligamentele care atașează vertebrele între ele și articulațiile dintre vertebre sunt îngroșate ca urmare a calcificării cu vârsta. Discurile dintre vertebre își pierd natura spongiformă și încep să conțină mai puțină apă cu vârsta. Aceasta determină scăderea înălţimii discului şi a discului calcificat care se deplasează spre canalul spinal. Și pinteni osoase numit osteofit, care este format de organism pentru a limita mișcarea coloanei vertebrale comprimă nervii. Toate aceste modificări au ca rezultat stenoza măduvei spinării, care este fie numită „stenoză spinală”, fie „canal îngustat”.

Cea mai frecventă plângere la pacienții cu stenoză spinală este durerea de spate. Durerea crește caracteristic cu ședința, mersul pe jos, tusea și tensionarea și scade cu odihnă. Claudicația neurogenică, care este un semn tipic al stenozei spinale, se caracterizează prin durere, amorțeală, furnicături la nivelul picioarelor, în special la vițel, produse prin mersul pe jos, care scade prin repaus. Deși de obicei pornește de la partea inferioară a spatelui și radiază în jos picioarele, nu este întotdeauna același și locația și caracterul durerii pot fi schimbate chiar și în timpul zilei. Majoritatea pacienților se plâng de crampe și amorțeală obișnuită și chiar apariția bruscă a senzației de slăbiciune (picioarele cedând) în timpul mersului pe jos. Pacienții au o poziție tipică atunci când stau și merg pe jos. Durerea (sciaticalgia) care radiază diferite părți ale piciorului, în funcție de nivelul stenozei și compresia nervilor poate să apară. Curburile se pot dezvolta pe coloana vertebrală pentru a reduce durerea și tensiunea rădăcinilor nervoase comprimate, iar lordoza lombară (curba spatelui scăzut) poate fi redusă. Acest lucru este numit colocvial spate aplatiza. Pacienții pot prezenta scăderea concentrației în diferite zone ale mușchilor și defecte senzoriale și reflexe în timp, în funcție de nivelul rădăcinii nervoase comprimate. Pacienții netratați sunt susceptibili de a vizita un medic cu plângeri cum ar fi controlul intestinului și vezicii urinare (incontinență urinară și fecală).

Diagnosticul

Anamneza (istoricul medical) și examenul fizic sunt primii pași în diagnosticare. Examinarea senzorială și reflexă trebuie efectuată de specialiști pentru toți pacienții. Radiografiile directe pot fi utilizate pentru a identifica patologiile osoase și curburile coloanei vertebrale. Este posibil să vizualizați toate vertebrele și picioarele de la craniu până la picioare pe aceeași imagine și să explorați tulburările de echilibru în organism prin grafii EOS disponibile la spitalul nostru.

Tomografia computerizată poate afișa în mod clar canalul spinal, articulațiile fațetelor și patologiile osoase legate de structurile osoase din spate. O altă metodă utilizată în diagnostic este mielografia. Mielografia este o metodă de diagnostic efectuată de radiologi care implică injectarea de material de contrast în spațiul subarahnoidian pentru a afișa marginile canalului spinal. Poate afișa compresia pe măduva spinării sau pe rădăcinile nervoase.

EMG (electromiografie) poate afișa, de asemenea, nervii. Este o metodă utilă în alegerea unei metode de tratament pentru identificarea locației și severității compresiei pe nervi. Imaginarea prin rezonanță magnetică (RMN) este cea mai valoroasă metodă standard de diagnosticare neinvazivă în identificarea bolilor coloanei vertebrale. Este, de asemenea, util pentru diagnosticul diferențial al bolilor cu plângeri similare.

Tratament

Tratamentul este început cu repaus la pat însoțit de analgezice și relaxante și continuat cu terapie fizică. Deoarece cauza de bază nu va fi schimbat cu un tratament conservator, nu este posibil să se obțină rezultate perfecte pe termen lung. Injecția de steroizi epidural ca bloc caudal sau transforaminal selectiv rădăcină nervului este administrată prin spațiul interlaminar. Astfel de aplicații pot oferi beneficii pacienților selectați.

În caz de durere severă care nu răspunde la metodele conservatoare și limitează în mod semnificativ activitățile de viață de zi cu zi ale pacientului, tratamentul chirurgical va fi necesar la pacienții cu descoperiri neurologice. Dacă constatările clinice, examenul fizic și rezultatele imagistice ale pacienților cu astfel de plângeri (în special claudicația neurogenică) corespund stenozei spinării, trebuie planificat un tratament chirurgical. Consecințele tratamentului chirurgical numai pentru durerile de spate nu sunt favorabile.

Obiectivul principal în tratamentul chirurgical este eliminarea compresiei pe măduva spinării. Aceasta se numește decompresie și se realizează prin îndepărtarea structurilor osoase (laminectomie) care formează peretele posterior al canalului spinal prin intervenția din partea inferioară a spatelui. O altă etapă de decompresie este eliminarea discurilor care provoacă compresie. Spațiul rezultat între vertebre după îndepărtarea discurilor este susținut prin plasarea cuștile de titan umplute cu grefe osoase. Această intervenție poate fi efectuată din față (ALIF), lateral (XLIF) sau incizii pe partea inferioară a spatelui (TLIF). Activarea echilibrului şi stabilităţii coloanei vertebrale prin fixarea cu şurub efectuată din nou din spate (instrumentaţie posterioară) este esenţială pentru a oferi pacientului confortul postoperator şi pentru a preveni reapariţia bolii. Recâștigarea curburilor fiziologice normale ale coloanei vertebrale (echilibrul spinal) trebuie să fie activată după tratamentul chirurgical.